Pozele pe picasaDe data asta avem o poveste ceva mai lunga, avand in vedere cei 1000 de km pe care i-am parcurs, precum si frumusetea deosebita a muntilor Apuseni. Da, in sfarsitul de saptamana care a trecut, am fost in Apuseni. Totul a pornit de la nasii nostrii care isi incepeau concediul de 2 saptamani exact acum si am vrut sa petrecem 2 zile cu ei. Zis si facut, vineri dupa pranz am plecat spre Arieseni. Planul nostru era sa ajungem la Glavoi sambata dimineata ca sa putem face Cetatile Ponorului prin subteran, trecand prin toate cele 3 doline, avand in vedere anul secetos care a trecut. Anul trecut am fost in Cetati si nu am reusit sa trecem, am ajuns pe dedesupt doar pana la cascada formata de suvoi intre dolinele 2 si 3. Avand in vedere ca uitasem cortul la Sinaia, am decis sa o luam pe DN1. Am ajuns dupa amiaza la Sinaia, am facut o baie, ne-am intalnit cu parintii lui Radu, am luat cortul si plapuma si am plecat cam dupa o ora mai departe. Ce mai e de spus e ca ne hotarasem sa incercam sa dormim in masina, drept pentru care am luat Outlanderul mamei lui Radu in tura. O super masinuta dupa cum s-a demonstrat mai tarziu, mare, foarte mare. Cred ca ii vom spune monstrisorul pana la urma. Catalina propusese 
initial casalotul :)Revenind la drum, am hotarat sa o luam prin Rasnov si sa ocolim Brasovul. Am vorbit atunci cu Cristi care ne-a spus ca va fi foarte aglomerat si lung, drumul fiind in reparatii. Dupa ce am mai trecut printr-un "sat european" plin de vaci, am intrat inapoi pe DN1. Nu ne grabeam si oricum aveam masina in care puteam dormi, dar nu ne asteptam la atatea semafoare si lucrari. Am facut cam 3 ore intre Brasov si Sibiu. A fost chiar fooarte lung. In Sibiu, din nou aglomeratie si inca circa o ora. Am
oprit la un OMV, am dat de mancare la monstrulet si la marmote si am plecat mai departe. Dupa inca cateva ore, in jur de 11, am ajuns in Alba Iulia. Desi ne propusesem sa ajungem mult mai departe, ne oprim aici si innoptam la primul hotel pe care l-am vazut in drum, Hotel Cetate. Un hotel mare, gol, superb renovat, curat, camera a fost 180RON incluzand micul dejun de a doua zi. A meritat, patul si somnul au fost super. A doua zi dimieata am mancat din bufetul mic dejun pregatit intr-un restaurant gigant doar pentru noi si inca 4 spanioli. Am plecat cu voiosie in jur de 8 spre La Grajduri, hotarati sa incercam cetatile. Drumul pleaca din Alba Iulia spre Abrud-Campeni, apoi spre Stei. Pe masura ce ne apropiam de Arieseni observam vreamea din ce in ce mai proasta si eram din ce in ce mai sceptici. Ajunsi in Arieseni, incepe ploaia si noi mergem mai departe. Trecem de Stei, intram in drum european inapoi, trecem prin Rieni (Catalina cerea Frutti Fresh proaspat :)) si apoi o luam la dreapta spre Pietroasa. Aici indicatorul din drumul european arata "Pestera Ursilor". O luam la stanga si dupa cativa km, lasam drumul spre pestera in dreapta si o luam spre Pietroasa. De aici drumul continua in sus spre Padis. Ploua deja torential si am putut doar sa ne bucuram de 
performantele monstruletului pe un drum greu, dar pe care treceau si masini mici destul de des si de multe. Ajungem sus, o luam la dreapta spre Glavoi si ploaia se inteteste, intram intr-un nor si sperantele noastre se cam naruie. Trecem de Grajduri,
peste bariera desfiintata, trecem de indicatorul spre balcoane si ajungem sa semnul "Cetatile Ponorului 45 minute". Oftam adanc din cause ploii de afara si ne hotaram sa mai asteptam putin sa treaca. Tragem masina 50 de metri mai la vale, spre pestera Caput, in prima 
curba, intindem banchetele si tragem un foarte bun pui de somn de cam 2 ore in timp ce ploaia cadea pe masina. Ne trezim cand un padurar ne spunea ca nu putem sta acolo si, resemnati, plecam inapoi. Facem drumul in sens invers cu parere de rau si gandindu-ne ca ziua e pierduta. Ne hotaram intai sa mergem la Pestera Ursilor, apoi ne razgandim si ne hotaram sa mergem spre Pestera Meziad. Catalina o vazuse acum 5-6 ani, Radu nu fusese niciodata
acolo. Pe drumul asfaltat Catalina ia fraiele Outlander-ului, care i se pare foarte mare, dar ii place. Revenim pe drumul european, o luam la dreapta si dupa ceva timp ajungem in Beius unde indicatoarele ne indruma spre Meziad. Facem 5-6 km pana in sat si apoi inca 2-3 pe drum forestier foarte bun, pana la o cabana unde citim ca programul pesterii era pana la orele 16:00. Cum era 
aproape 6, ne hotaram sa mergem doar pana la intrarea in pestera ca sa facem o poza doua. O luam pe drumul de picior care dupa circa o ora ne aduce la intrarea in pestera unde, foarte fericiti, aflam ca ziua nu este pierduta. Ghidul era acolo si am reusit sa intram, impreuna cu un grup destul de numeros. Experienta
in pestera a fost superba. Superba. Sali enorme, salbatice, formatiuni superbe, modelate de apa dupa forma curentilor de aer, toate asezonate cu un super ghid care ne descria zeci de forme imaginare in formatiunile din jur. Catalina a tinut aproape tot drumul o lampa cu carbit care s-a dovedidt super utila si ne-a aratat frumusetile pesterii. Lanternele 
ramasesera la masina. In pestera, omniprezenti, lilieci multi care uneori zburau chiar pe langa ncasul nostru. Undeva in stanga se gasea o sala oarecum ascunsa unde nu ajungea lumina care era o maternitate de lilieci. In aceasta perioada a anului incaperea nu se poate vizita pentru ca puiii sunt tinuti in brate de mame si lumina lanternelor ar speria mamicile care ar putea da drumul la pui. Ghidul ne-a promis insa ca daca ne intoarcem in septembrie, ne va duce sa vizitam si maternitatea ;)
initial casalotul :)Revenind la drum, am hotarat sa o luam prin Rasnov si sa ocolim Brasovul. Am vorbit atunci cu Cristi care ne-a spus ca va fi foarte aglomerat si lung, drumul fiind in reparatii. Dupa ce am mai trecut printr-un "sat european" plin de vaci, am intrat inapoi pe DN1. Nu ne grabeam si oricum aveam masina in care puteam dormi, dar nu ne asteptam la atatea semafoare si lucrari. Am facut cam 3 ore intre Brasov si Sibiu. A fost chiar fooarte lung. In Sibiu, din nou aglomeratie si inca circa o ora. Am
oprit la un OMV, am dat de mancare la monstrulet si la marmote si am plecat mai departe. Dupa inca cateva ore, in jur de 11, am ajuns in Alba Iulia. Desi ne propusesem sa ajungem mult mai departe, ne oprim aici si innoptam la primul hotel pe care l-am vazut in drum, Hotel Cetate. Un hotel mare, gol, superb renovat, curat, camera a fost 180RON incluzand micul dejun de a doua zi. A meritat, patul si somnul au fost super. A doua zi dimieata am mancat din bufetul mic dejun pregatit intr-un restaurant gigant doar pentru noi si inca 4 spanioli. Am plecat cu voiosie in jur de 8 spre La Grajduri, hotarati sa incercam cetatile. Drumul pleaca din Alba Iulia spre Abrud-Campeni, apoi spre Stei. Pe masura ce ne apropiam de Arieseni observam vreamea din ce in ce mai proasta si eram din ce in ce mai sceptici. Ajunsi in Arieseni, incepe ploaia si noi mergem mai departe. Trecem de Stei, intram in drum european inapoi, trecem prin Rieni (Catalina cerea Frutti Fresh proaspat :)) si apoi o luam la dreapta spre Pietroasa. Aici indicatorul din drumul european arata "Pestera Ursilor". O luam la stanga si dupa cativa km, lasam drumul spre pestera in dreapta si o luam spre Pietroasa. De aici drumul continua in sus spre Padis. Ploua deja torential si am putut doar sa ne bucuram de 
performantele monstruletului pe un drum greu, dar pe care treceau si masini mici destul de des si de multe. Ajungem sus, o luam la dreapta spre Glavoi si ploaia se inteteste, intram intr-un nor si sperantele noastre se cam naruie. Trecem de Grajduri,
peste bariera desfiintata, trecem de indicatorul spre balcoane si ajungem sa semnul "Cetatile Ponorului 45 minute". Oftam adanc din cause ploii de afara si ne hotaram sa mai asteptam putin sa treaca. Tragem masina 50 de metri mai la vale, spre pestera Caput, in prima 
curba, intindem banchetele si tragem un foarte bun pui de somn de cam 2 ore in timp ce ploaia cadea pe masina. Ne trezim cand un padurar ne spunea ca nu putem sta acolo si, resemnati, plecam inapoi. Facem drumul in sens invers cu parere de rau si gandindu-ne ca ziua e pierduta. Ne hotaram intai sa mergem la Pestera Ursilor, apoi ne razgandim si ne hotaram sa mergem spre Pestera Meziad. Catalina o vazuse acum 5-6 ani, Radu nu fusese niciodata
acolo. Pe drumul asfaltat Catalina ia fraiele Outlander-ului, care i se pare foarte mare, dar ii place. Revenim pe drumul european, o luam la dreapta si dupa ceva timp ajungem in Beius unde indicatoarele ne indruma spre Meziad. Facem 5-6 km pana in sat si apoi inca 2-3 pe drum forestier foarte bun, pana la o cabana unde citim ca programul pesterii era pana la orele 16:00. Cum era 
aproape 6, ne hotaram sa mergem doar pana la intrarea in pestera ca sa facem o poza doua. O luam pe drumul de picior care dupa circa o ora ne aduce la intrarea in pestera unde, foarte fericiti, aflam ca ziua nu este pierduta. Ghidul era acolo si am reusit sa intram, impreuna cu un grup destul de numeros. Experienta
in pestera a fost superba. Superba. Sali enorme, salbatice, formatiuni superbe, modelate de apa dupa forma curentilor de aer, toate asezonate cu un super ghid care ne descria zeci de forme imaginare in formatiunile din jur. Catalina a tinut aproape tot drumul o lampa cu carbit care s-a dovedidt super utila si ne-a aratat frumusetile pesterii. Lanternele 
ramasesera la masina. In pestera, omniprezenti, lilieci multi care uneori zburau chiar pe langa ncasul nostru. Undeva in stanga se gasea o sala oarecum ascunsa unde nu ajungea lumina care era o maternitate de lilieci. In aceasta perioada a anului incaperea nu se poate vizita pentru ca puiii sunt tinuti in brate de mame si lumina lanternelor ar speria mamicile care ar putea da drumul la pui. Ghidul ne-a promis insa ca daca ne intoarcem in septembrie, ne va duce sa vizitam si maternitatea ;)La iesire, predam
lampa cu carbit, amandoi entuziasmati de ce vazusem. Pana la urma am avut o super zi. Catalina face o mica sedinta foto si apoi plecam inapoi spre Meziad. Drumul de intors ne arata imediat ce apasam mai tare pe acceleratie, cat de frumos se comporta 
mosntruletul pe drum forestier, la 70 km/h. Devine super stabil si ne place mult senzatia. Imediat dupa trecem prin sat si Catalina admire culorile foarte vii si curatenia caselor de pe aici. Pe drum
vorbim cu Cristi si ceilalti, aflam ca sunt la pensiunea Montanta din Arieseni. Camerele erau ok, curatenie, bucatarie mare, 70 RON/noapte camera. Noi am dormit in masina, avand in vedere ca nasii nostrii stateau la cort. 
Vroiam cu ocazia asta sa multumim monstruletului pentru gazduire si pentru somnul bun petrecut in el. Desi dimineata eram cam adormiti, am dormit bine si ne-am odihnit si mai bine in el.Seara am mancat friptura, frigarui, mici si am baut suc proaspat luat de pe drum din Rieni:)
Una peste alta, aventura superba de weekend in Apuseni abia incepea.
lampa cu carbit, amandoi entuziasmati de ce vazusem. Pana la urma am avut o super zi. Catalina face o mica sedinta foto si apoi plecam inapoi spre Meziad. Drumul de intors ne arata imediat ce apasam mai tare pe acceleratie, cat de frumos se comporta 
mosntruletul pe drum forestier, la 70 km/h. Devine super stabil si ne place mult senzatia. Imediat dupa trecem prin sat si Catalina admire culorile foarte vii si curatenia caselor de pe aici. Pe drum
vorbim cu Cristi si ceilalti, aflam ca sunt la pensiunea Montanta din Arieseni. Camerele erau ok, curatenie, bucatarie mare, 70 RON/noapte camera. Noi am dormit in masina, avand in vedere ca nasii nostrii stateau la cort. 
Vroiam cu ocazia asta sa multumim monstruletului pentru gazduire si pentru somnul bun petrecut in el. Desi dimineata eram cam adormiti, am dormit bine si ne-am odihnit si mai bine in el.Seara am mancat friptura, frigarui, mici si am baut suc proaspat luat de pe drum din Rieni:)
Una peste alta, aventura superba de weekend in Apuseni abia incepea.Am mai avut ocazia sa vedem a doua zi Cascada Varciorog
. Drumul l-am facut pe jos de la pensiune, o plimbare de circa 2 ore pe sosea si apoi pe drum forestier, cu o singura mica parte pe langa un grohotis chiar inainte de cascada. Odata ajunsi la cascada, ne bucuram de peisaj, Catalina evident se uda pana la piele in apa, iar Cristi era cat pe-aci sa fie bagat de 
Gigi in cascada. Catalina se dezbraca in costum de baie pentru a putea beneficia mai bine de stropii mari cazuti de sus, iar
ceilalti isi racoresc picioarele in apa.Pe drumul de intoarcere, Cristi face dovada curajului sau trecand peste un podet instabil din trunchiuri de copac :)Am mai fost la Groapa Ruginoasa, cel mai mare fenomen de ravinare (de mancare a solului dupa cum avea sa ne explice Cristi) de la noi din tara. Drumul marcat incepe de la un ac de par spre stanga unde dpa iesirea din Arieseni, aparent ascuns. Dupa cam o ora de urcare sustinuta prin padure, printre bolovani, ajungem al o poiana mare unde ne odihnim putin. Celalta extrema a poienii avea sa ne arate o 
cavitate enorma, cam 100 de metri adancime si cateva sute diamentru, cu pamant roscat. Ne minunam, facem cateva poze si din senin incepe o ploaie sustinuta
. Ne adapostim sub un brad mare si dupa cateva minute doar ploaia se opreste. Era doar un nor imbufnat. Coboram spre masina pe acelasi drum.
. Drumul l-am facut pe jos de la pensiune, o plimbare de circa 2 ore pe sosea si apoi pe drum forestier, cu o singura mica parte pe langa un grohotis chiar inainte de cascada. Odata ajunsi la cascada, ne bucuram de peisaj, Catalina evident se uda pana la piele in apa, iar Cristi era cat pe-aci sa fie bagat de 
Gigi in cascada. Catalina se dezbraca in costum de baie pentru a putea beneficia mai bine de stropii mari cazuti de sus, iar
ceilalti isi racoresc picioarele in apa.Pe drumul de intoarcere, Cristi face dovada curajului sau trecand peste un podet instabil din trunchiuri de copac :)Am mai fost la Groapa Ruginoasa, cel mai mare fenomen de ravinare (de mancare a solului dupa cum avea sa ne explice Cristi) de la noi din tara. Drumul marcat incepe de la un ac de par spre stanga unde dpa iesirea din Arieseni, aparent ascuns. Dupa cam o ora de urcare sustinuta prin padure, printre bolovani, ajungem al o poiana mare unde ne odihnim putin. Celalta extrema a poienii avea sa ne arate o 
cavitate enorma, cam 100 de metri adancime si cateva sute diamentru, cu pamant roscat. Ne minunam, facem cateva poze si din senin incepe o ploaie sustinuta
. Ne adapostim sub un brad mare si dupa cateva minute doar ploaia se opreste. Era doar un nor imbufnat. Coboram spre masina pe acelasi drum.
Cireasa de pe tortul din aceasta tura in Apuseni a fost de departe pestera Vartop. Cu o seara inainte am aflat ca unchiul Catalinei, Nenea Dan, este in concediu la Garda, un sat de linga Arieseni, asa ca i-am facut o vizita. El stie toata zona ca in palma si am aflat de la el ca pentru a intra in Vartop (oficial rezervatie speologica), trebuie cautat un nea Matei care sta in catunul Casa de Piatra. Aici se ajunge din Garda de sus, pe drumul forestier sper Scarisoara (porneste din drumul national de langa piata). De aici se merg cam 3 km pana dupa un gater unde spre dreapta incepe drumul vechi spre Scarisoara (pe la pestera lui Ionele). Acum drumul figura ca inchis. Luand-o spre stanga, dupa inca cativa km, ne intalnim cu mai multe masini parcate inainte de inceperea drumului nou spre Scarisoara. Tinam tot inainte 
pentru un total de 13 km de la drumul national. Ajungem in Casa de Piatra, lasam masina (drumul pana aici e destul de prost, dar poate fi destul de usor practicat cu orice masina) si pornim spre ultima casa din sus, cea a lui nea Matei, spre care ne indruma localnicii pe care i-am intrebat. Aici intalnim un batran subtirel care avea 73 de ani si un accent super accent ardelenesc pur, precum si foarte multe de povestit. Retinem replica celebra pe care a dat-o dupa ce a povestit despre un polonez care murise dupa ce s-a scufundat in ponorul Coiba Mare : "D'apai ala ce-a catat acolo?". La scurt timp dupa noi apare un grup de speologi francezi si plecam toti, in frunte cu nea Matei, spre pestera. Drumul o ia la stanga pe langa casa lui nea Matei si urmeaza un urcus sustinut de circa 20 de minute. Ajunsi la buza pesterii, ne echipam
cu lanterne, nea Matei pregateste o lampa de carbit si intram in sir indian inspre poarta micuta din stanga spatele cupolei mari de la intrare. Ajungi inauntru, am avut o experienta superba si unica. Cea mai frumoasa pestera pe care am vazut-o vre-o data. Formatiuni in exces absolut, orice stalp era 
brazdad de falduri de calcar. Am stat inauntru circa 1 ora jumtata care au trecut ca si cum ar fi fost 10 minute. Superb, superb, superb. Pestera are practic trei zone mari: o sala mai mica, dar tot bogata aflata dupa intrarea precedata de un urcus pana la poarta si un coboras mic pe o
galerie ingusta pana la prima sala. De aici se intra spre o a doua sala, pe dupa cateva coloane cu putin loc intre el. Aici se desfasoara o sala incredibila, formata din doua parti, una plata si una in panta. 
Bogatia si numarul formatiunilor pur si simplu nu pot fi descrise in cuvinte, trebuie vazute pentru a putea fi intelese. La iesire, ne bucuram si facem o poza impreuna cu nea Matei, pe care il recompensam pentru efort, asa cum ne-a ceurt, cu cate 5 RON de
persoana.Drumul de intoarcere a fost lung si cu ultima parte, pe 
autostrada Pitesti-Bucuresti, pe o ploaie torentiala noaptea, foarte greu. Dupa acest weekend lung am ramas cu o senzatie de placere sufleteasca indescriptibila. Multumim Cristi si Cami ca ne-ati facut sa venim! Multumim Nenea Dan pentru sfaturile legate de Vartop!
pentru un total de 13 km de la drumul national. Ajungem in Casa de Piatra, lasam masina (drumul pana aici e destul de prost, dar poate fi destul de usor practicat cu orice masina) si pornim spre ultima casa din sus, cea a lui nea Matei, spre care ne indruma localnicii pe care i-am intrebat. Aici intalnim un batran subtirel care avea 73 de ani si un accent super accent ardelenesc pur, precum si foarte multe de povestit. Retinem replica celebra pe care a dat-o dupa ce a povestit despre un polonez care murise dupa ce s-a scufundat in ponorul Coiba Mare : "D'apai ala ce-a catat acolo?". La scurt timp dupa noi apare un grup de speologi francezi si plecam toti, in frunte cu nea Matei, spre pestera. Drumul o ia la stanga pe langa casa lui nea Matei si urmeaza un urcus sustinut de circa 20 de minute. Ajunsi la buza pesterii, ne echipam
cu lanterne, nea Matei pregateste o lampa de carbit si intram in sir indian inspre poarta micuta din stanga spatele cupolei mari de la intrare. Ajungi inauntru, am avut o experienta superba si unica. Cea mai frumoasa pestera pe care am vazut-o vre-o data. Formatiuni in exces absolut, orice stalp era 
brazdad de falduri de calcar. Am stat inauntru circa 1 ora jumtata care au trecut ca si cum ar fi fost 10 minute. Superb, superb, superb. Pestera are practic trei zone mari: o sala mai mica, dar tot bogata aflata dupa intrarea precedata de un urcus pana la poarta si un coboras mic pe o
galerie ingusta pana la prima sala. De aici se intra spre o a doua sala, pe dupa cateva coloane cu putin loc intre el. Aici se desfasoara o sala incredibila, formata din doua parti, una plata si una in panta. 
Bogatia si numarul formatiunilor pur si simplu nu pot fi descrise in cuvinte, trebuie vazute pentru a putea fi intelese. La iesire, ne bucuram si facem o poza impreuna cu nea Matei, pe care il recompensam pentru efort, asa cum ne-a ceurt, cu cate 5 RON de
persoana.Drumul de intoarcere a fost lung si cu ultima parte, pe 
autostrada Pitesti-Bucuresti, pe o ploaie torentiala noaptea, foarte greu. Dupa acest weekend lung am ramas cu o senzatie de placere sufleteasca indescriptibila. Multumim Cristi si Cami ca ne-ati facut sa venim! Multumim Nenea Dan pentru sfaturile legate de Vartop!
Un comentariu:
cam comercial "articolu"...prea multe poze cu masini d-astea cu motoare mari de polueaza mediul...:D in alta ordine de idei, foarte tare nenea care v-a fost "ghid" la pestera. s-auzim de bine :)
Cosmin
Trimiteți un comentariu