La initativa lui Adi am hotarat sa reeditam plimbarea cu masina pe Transalpina pe care o mai facusem anul trecut. Senzatia de drum forestiere la peste 2000m in golul alpin este unica si este 
apropiata de cea data de o tura pe jos. Zis si facut, vineri seara plecam cu doua masini (noi doi in animalutz si Gabi/Raluca cu Dani in Navara veche de la servici). Dupa un drum destul de lung ajungem vineri seara (in jur de 1 noaptea) langa Ciunget, la pensiunea Ciobanelul. Conditii OK, de pensiune, am dat 80RON pe o camera. Cu gazada calduroasa care are grija de tine si cu mese servite ca la o pensiune agroturistica. Ne-a placut, mai ales ca aveau o super pisica alaturi de cei 3 caini ciobanesti. A doua zi ne trezim tarziu, mancam micul dejun si plecam abia pe la 11, promitandu-ne printre mustrari de constiinta ca data viitoare sa vorbim si cu Dan.
apropiata de cea data de o tura pe jos. Zis si facut, vineri seara plecam cu doua masini (noi doi in animalutz si Gabi/Raluca cu Dani in Navara veche de la servici). Dupa un drum destul de lung ajungem vineri seara (in jur de 1 noaptea) langa Ciunget, la pensiunea Ciobanelul. Conditii OK, de pensiune, am dat 80RON pe o camera. Cu gazada calduroasa care are grija de tine si cu mese servite ca la o pensiune agroturistica. Ne-a placut, mai ales ca aveau o super pisica alaturi de cei 3 caini ciobanesti. A doua zi ne trezim tarziu, mancam micul dejun si plecam abia pe la 11, promitandu-ne printre mustrari de constiinta ca data viitoare sa vorbim si cu Dan.Ne hotaram sa nu mergem pe drumul clasic DN7A, ci sa o luam pe langa Vidra (la benzinaria 
veche dintr-o curba la stanga se merge inainte pe drum forestier). Un drum ok, frumos, pe parcursul caruia avem ocazia sa vedem un sistem foarte interesant de prindere a cablurilor de inalta tensiune, direct in stancile de pe marginea vaii, ancorate cu cabluri ce le tin suspendate deasupra apei. Fiind prima data cand am 
vazut asa ceva, ne oprim si facem o poza. La cam 30 de minute dupa un drum OK (se putea face cu orice masina cu atentie la un pas prin noroi inalt), ajungem la baza barajului de la Vidra si facem cateva poze de jos (de pe baraj nu 
aveam voie). Ne aducem aminte cu melancolie de momentele cand coborasem in baraj, facem o mica plimbare pe baraj si pornim din nou la drum. Iesim inapoi pe drum asfaltat (in fine, fost asfaltat :)) si mergem mai departe pana la Obarsia Lotrului unde ne oprim si luam ceva de mancare (mai exact noi luam o paine). Pentru cei care vor sa intre pe translapina, intrarea poate fi observata la Obarsia Lotrului printr-un mare semn de interzis si drum inchis. Pe buna dreptate:). Per ansamblu, intregul traseu de masina din Obarsia Lotrului pana in Ranca are in jur de 50km si este o placere reala de parcurs cu masina, cu conditia sa fie o masina de teren :) Animalutul nostru s-a ridicat la nivelul asteptarilor si a parcurs tot drumul fara probleme, dar exista si sectiuni mai delicate, mai ales cele de dinainte si din Pasul Urdele, unde exista zone stancoase pe care trebuie sa te cateri cu masina.
veche dintr-o curba la stanga se merge inainte pe drum forestier). Un drum ok, frumos, pe parcursul caruia avem ocazia sa vedem un sistem foarte interesant de prindere a cablurilor de inalta tensiune, direct in stancile de pe marginea vaii, ancorate cu cabluri ce le tin suspendate deasupra apei. Fiind prima data cand am 
vazut asa ceva, ne oprim si facem o poza. La cam 30 de minute dupa un drum OK (se putea face cu orice masina cu atentie la un pas prin noroi inalt), ajungem la baza barajului de la Vidra si facem cateva poze de jos (de pe baraj nu 
aveam voie). Ne aducem aminte cu melancolie de momentele cand coborasem in baraj, facem o mica plimbare pe baraj si pornim din nou la drum. Iesim inapoi pe drum asfaltat (in fine, fost asfaltat :)) si mergem mai departe pana la Obarsia Lotrului unde ne oprim si luam ceva de mancare (mai exact noi luam o paine). Pentru cei care vor sa intre pe translapina, intrarea poate fi observata la Obarsia Lotrului printr-un mare semn de interzis si drum inchis. Pe buna dreptate:). Per ansamblu, intregul traseu de masina din Obarsia Lotrului pana in Ranca are in jur de 50km si este o placere reala de parcurs cu masina, cu conditia sa fie o masina de teren :) Animalutul nostru s-a ridicat la nivelul asteptarilor si a parcurs tot drumul fara probleme, dar exista si sectiuni mai delicate, mai ales cele de dinainte si din Pasul Urdele, unde exista zone stancoase pe care trebuie sa te cateri cu masina.
Revenind la startul in tura, imediat dupa intrarea pe drumul forestier (la cateva sute de metrii) se ajunge la o intersectie unde exista doua trasee marcate, unul inainte spre lacul Calcescu si unul la stanga. Transalpina incepe in stanga pe triunghi rosu. Ne oprim dupa alte 200 de metri la podul care anul trecut era surpat (acum refacut). Nu a mai fost nevoie sa trecem prin apa, dar am astepta putin nefiind siguri ce a facut Adi si daca a luat-o pe aici sau nu. Dupa cateva parlamentari, ne hotaram sa mergem inainte. Ne vom intalni cu el mai sus.
Drumul incepe prin padure cu o parte foarte pitoreasca si simtim placerea masinutei noastre in a se strecura printre sleauri, pietre si copaci. In 15-20 de minute iesim in golul alpin si ne oprim pentru cateva poze si pentru a-i astepta pe ceilalti fericiti din Navara din spate, care au fiecare cate un zambet larg.
10 minute mai sus ne vom minuna din nou de bornele kilometrice rosii, specifice dr
umurilor nationale.
Facem o pauza mica si plecam mai departe doar pentru a ne opri un pic mai departe in dreptul lacurilor glaciare cu oi in jurul lor care se vad pe stanga. De aici Gabi se hotaraste sa o ia pe camp spre dealul care se vedea in dreapta. Noi ne oprim, stiind ca nu am ajuns inca la acest nivel de offroad, asa ca mergem mai 
departe pe Transalpina. Se dovedeste ca si acest drum are treceri dificile, pe stancaris, in care animalutul nostru se catara pe fiecare stanca incet, cu reductorul si la 1500 de ture.
departe pe Transalpina. Se dovedeste ca si acest drum are treceri dificile, pe stancaris, in care animalutul nostru se catara pe fiecare stanca incet, cu reductorul si la 1500 de ture.Pe drum ne intalnim mai intai cu o turma de cai carea aveau si cativa manji dupa care Catalina se topea. Intram cu animalutul pe camp dupa ei si le facem cateva poze.
Mai departe plecam spre pasul Urdele si sprea cea mai grea parte din drum. Pe drum ne intalnim cu un Olcit (o, da) si cu o duba mare, ceea ce ne indica ca se poate si cu masini mai modeste, probabil nu cu aceiasi placere, dar se poate.
Ajungem in Urdele si incepe cocotul pe stanci si bolovani cu masina; savuram fiecare moment si ne oprim un pic mai sus
pentru a umple o sacosa cu pietre de dus la Sinaia (o sa ornam un bradut pe care o sa-l botezam Urdele :)).
Intre timp Radu, foarte fericit, se delecta cu privelistea.
pentru a umple o sacosa cu pietre de dus la Sinaia (o sa ornam un bradut pe care o sa-l botezam Urdele :)).Intre timp Radu, foarte fericit, se delecta cu privelistea.
Dupa ce trecem de Urdele, ne intalnim cu un VW Sharan care se taraia pe o bucata de drum destul de bun. Soferul si cei trei pasageri ingroziti ne intreaba daca mai e mult pana la Sebes (mai erau cam 100 km de drum forestier, din care 40 de Transalpina). Nesiguri, le spunem ca mai bine se intorc si ei spun ca in nici un caz, nu mai pot trece prin cosmarul de apana atunci din nou. Ulterior am vazut ca bucata de care se plangeau era de 10 ori mai buna decat ce ii astepta. Sper ca au ajuns teferi si intregi inapoi la civilizatie.
Animalutul nostru s-a comportat exemplar si ii multumim pentru fidelitate si pentru ca ne aduce in locuri asa de frumoase.Am ajuns la hotelul Petrom din Ranca, unde am ramas peste noapte. Conditii OK, dar cam rece (la figurat) si preturi accesibile (70RON camera, 130RON apartament 2 camere).
Seara pe la 11 am iesit la o plimbare si pe drum a venit din urma Adi cu terano-ul. Ne ia si mergem spre vf. Papusa, iesim de pe transalpina pe un parleaz secundar in dreapta, mai mergem cate sute de metrii cu masina si apoi urcam pe jos pana sus. Senzatia a fost sublima, ne place foarte mult urcatul noaptea, mai ales pe timp senin, luna plina si in gol alpin. Ajungem sus, admiram luna reflectata in norii de deasupra ei, precum si luminile din locatlitatile din jur (inspre sud se vedea Targu Jiu).
A doua zi ne-am sculat, am mancat si pe la 12 am plecat spre casa (era ziua mamei lui Radu). Pe drum ne hotaram ca vom reveni pentru a vizita pesterile din apropiere si facem cateva planuri de vacanta - Sarmisegetusa, Retezat si creasta Fagarasului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu