Aceasta tura este una deosebita pentru noi din mai multe puncte de vedere. In primul rand am ajuns pe Negoiu, K2-ul Romaniei. In al doilea rand am ajuns sus sub Podeanu cu Foresterul, acesta fiind unul din primele drumuri off-road pe care le-a facut Radu si care au deschis incipient dorintele familiei noastre in astfel de aventuri. Ulterior Catalina a ales Foresterul ca fiind viitorul nostru animalutz. O alegere excelenta, dupa cum am vazut si in acest weekend.
Daca este sa mentionam cea mai grea parte din aceasta tura, aceasta a fost vantul. Vantul a fost cuvantul central al zilei, extrem de puternic si alaturi de noi aproape toata ziua.
Am plecat vineri seara spre Fagaras. Aproape de iesirea din Curtea de Arges, inainte de Dr. Otker, se ia la stanga inainte de o cladire mai marisoara (4-5 etaje) care are in spate un site mare GSM. De aici se
merge pe un drum asfaltat (well, cu mici pauze :)) pana in satul Salatrucu. Pe drum ne-am oprit pentru a admira si poza un superb arici care ne-a taiat calea. Aici Gabi s-a dus sa ia cheia de la cabana Izvorul Sec unde vom sta (un fel de canton forestier fara curent, apa curenta sau personal permanent. Am continuat pe drumul forestier de pe valea Topologului inca circa 15 km (aproximativ) pana la cabana care are un indicator la stanga din drumul forestier (pentru a putea fi localizata noaptea). Aici am dormit peste noapte, dupa o masa copioasa, in paturile gen campanie pe care le aveam la dispozitie. De mentionat ca la intrarea pe drumul forestier este o bariera, dar si cineva care o poate ridica fara probleme sau comentarii.
A doua zi ne-am trezit in jur de 8, impresionant de bine odihniti. Radu a facut o cafea, ne-am facut rucsacii, ne-am echipate si am pornit. Drumul pe care l-am urmat este continuare drumului forestier facut cu o seara inainte, pana imediat dupa cabana Iedu, unde se face dreapta pe un drum ce pare secundar, incepand cu un urcus mai sustinut fata de drumul forestier anterior si fara nisip. Acest drum avea sa ne scoata 30 de km mai tarziu sus sub crestele secundare din Fagaras, dupa o
experienta off-road care a fost cea mai frumoasa si cea mai dura pe care am facut-o pana acum. Multe pietre, sleauri, gropi mari, treceri dificile si adanci. As putea spune ca doar cu o masina gen Land Cruiser sau Defender l-ai putea face fara grija. Chiar cu un SUV potent trebuie un sofer atent si cu o oarecare experienta. Una peste alta, a fost superb drumul. Gabi a mers cu Navara in fata tot timpul si dupa cam o ora de catarat pe pietre si ocolit santuri adanci, am iesit in golul alpin. Am mai trecut de o groapa 
cu apa adanca cat rotile si am ajuns la o mica raspantie (in gol), de unde am luat-o pe deal la stanga. Se vad urme de roti si bucata aceasta nu este terasata ca drum (cel putin prima ei parte), asa 
incat experientele sunt si mai intense. Observam de pe drum inca vantul foarte puternic. Am vazut mai devreme si norii fugind cu mare viteza pe cer si ne dadusem seama ca e ceva vant, dar nu eram pregatit pentru ce avea sa urmeze. Dupa inca 45 de minute ajungem la locul unde incepe traseul de picior cu cruce albastra spre Podeanu. Pe drum putem admira pe stanga Negoiu si Lespezi acoperite de un nor, iar pe dreapta transfagarasnul undeva jos de tot. Iesim d
in masini si observam vantul foarte foarte foarte puternic care de-abia t
e lasa sa stai in picioare. Am hotarat sa mai incercam sa mergem cu masina pe brana care o lua la stanga si, dupa cateva sute de metrii si o trecere grea (pe care a facut-o doar Gabi), ne hotaram sa ne intoarcem (o decizie buna, un pic mai departe drumul disparea intr-o poteca de picior). Ne intoarcem, parcam, mancam la adapostul unei movile si ne echipam cat de bine putem cu gegile de vant cu glugile stranse puternic. 
Plecam pe aceiasi brana pe care incercasem cu masina, fapt ce s-a dovedid ulterior un ocol destul 
de inutil de circa o ora. Dar frumos. Ajungem la capatul branei si incepem un urcus sustinut de circa 300m diferenta de nivel pana 
pe culmea dealului de unde observam ca am ajuns exact in poteca marcata care ducea la masini. Eram deja obositi si vantul era extrem si aici. Mergem mai departe impleticindu-ne spre saua Lespezi de unde admiram peisajul tipic Fagarasului si una din singurele caldari glaciare de pe versantul sudic, Caldarea Berbecilor. Stim ca pana pe Negoiu mai e mult si vantul bate foarte tare mai departe. Ne asezam jos si fetele trag un 
pui de somn. Intre timp norii dispar (era si cazul, la viteza cu care erau purtati de vant) si apare un senin total si superb. Radu face o poza cu un ultim norisor presarat peste Lespezi. In final, cu toata opozitia vantului, cerul albastru ne face sa pornim mai departe. Drumul continua pe o brana pe stanga crestei ce duce pe Lespezi, urmata de o coborare abrupta pe malul unui parau pana in 
caldare. Vantul este in continuare cu noi. Odata ajunsi in caldare, mai mergem putin in linie dreapta si ajungem la punctul de unde incepe urcusul. Radu se uita la altimetru: 2100 m. Mai e mult si suntem deja obositi, dar ne dorim foarte mult sa ajungem pe Negoiu. Incepem urcusul sustinut, trecem de o bucata cu bolovani mari care ne amintesc de Retezat si iesim intr-un mic horn al carui capat ne scoate in marcajul cu banda galbena (varianta de creasta care ocolosete Strunga Dracului prin Strunga Doamnei). Mergem mai departe, dar Catalina este rupta si se aseaza jos spunand ca nu mai poate. Din fericire vantul se linisteste. Mancam un Twix 
si pornim incet incet mai departe. Trecem de o brana pe langa varful care se vedea pe dreapta si, iesind un pic mai sus, ne dam
seama ca pana pe Negoiu mai e destul de mult. Era varful urmator, nu cel de langa noi. Mai facem o pauza de odihna si pornim pe stancile destul de abrupte din fata. Ne intersectam un pic mai sus cu drumul de creasta principala ce tocmai iesea din Strunga Dracului si o luam spre stanga, catre varf. Aici vedem o superba priveliste catre lacul si refugiul Caltun. 
Suntem amandoi rupti, dar motivarea este mai puternica decand oricand. Ajungem in final sus, Catalinutz mai are putere sa faca o poza cu placuta de sus si se prabuseste un pic mai departe. Urmeaza pentru ea o odihna foarte placuta ce ii va da puteri pentru coborare. Facem cateva poze si admiram sentimentul foarte puternic de victorie pe care il avem. 
Peisajul este superb, cred ca mai frumos decat pe Moldoveanu si te face sa te simti deasupra lumii. Mancam compotul de mandarine al 
victoriei si ne hotaram sa o luam in jos pe acelasi drum. Era deja aproape 6. Incepem coborarea in sens invers, pe aceleasi stancarisuri, pana in caldare, unde ne intalnim cu vantul pe care il lasasem cateva ore mai putin acolo. Incepem urcusul in sens invers catre pasul Lespezi. Este greu si suntem 
obositi. Ajungem sus, parcurgem drumul marcat inspre Varful Podeanu. De aici zarim masinile care Catalinei i se par aproape. Dar nu erau. Mai aveam inca circa o ora de coborat abrupt si obositor, insotiti de acelasi vant puternic.Ajungem la masina intr-un final, cu un sentiment puternic si greu de descris de bucurie in suflet. Pornim pe bucata de gol alpin cu masina si ne oprim la intrarea in Padure, unde mancam pepenele adus special.Parcurgem drumul forestier rupt noapte, in sens invers, si ni se pare de 2 ori mai greu si de 3 ori mai lung decat dimineata. Seara, dupa ce am ajuns la cabana, mancam un gratar si adormim rupti de oboseala.A doua zi am mai facut o bucata tare de offroad pe trecerea intre drumul de pe valea Topologului si drumul Vidraru-Cumpana. Pe drum am gasit multa zmeura din care fetele s-au infruptat. Ne-am oprit pe drum intr-o poienita pentru o masa de pranz si dupa am iesit la Vidraru si apoi spre Bucuresti.
Daca este sa mentionam cea mai grea parte din aceasta tura, aceasta a fost vantul. Vantul a fost cuvantul central al zilei, extrem de puternic si alaturi de noi aproape toata ziua.Am plecat vineri seara spre Fagaras. Aproape de iesirea din Curtea de Arges, inainte de Dr. Otker, se ia la stanga inainte de o cladire mai marisoara (4-5 etaje) care are in spate un site mare GSM. De aici se
merge pe un drum asfaltat (well, cu mici pauze :)) pana in satul Salatrucu. Pe drum ne-am oprit pentru a admira si poza un superb arici care ne-a taiat calea. Aici Gabi s-a dus sa ia cheia de la cabana Izvorul Sec unde vom sta (un fel de canton forestier fara curent, apa curenta sau personal permanent. Am continuat pe drumul forestier de pe valea Topologului inca circa 15 km (aproximativ) pana la cabana care are un indicator la stanga din drumul forestier (pentru a putea fi localizata noaptea). Aici am dormit peste noapte, dupa o masa copioasa, in paturile gen campanie pe care le aveam la dispozitie. De mentionat ca la intrarea pe drumul forestier este o bariera, dar si cineva care o poate ridica fara probleme sau comentarii.A doua zi ne-am trezit in jur de 8, impresionant de bine odihniti. Radu a facut o cafea, ne-am facut rucsacii, ne-am echipate si am pornit. Drumul pe care l-am urmat este continuare drumului forestier facut cu o seara inainte, pana imediat dupa cabana Iedu, unde se face dreapta pe un drum ce pare secundar, incepand cu un urcus mai sustinut fata de drumul forestier anterior si fara nisip. Acest drum avea sa ne scoata 30 de km mai tarziu sus sub crestele secundare din Fagaras, dupa o
experienta off-road care a fost cea mai frumoasa si cea mai dura pe care am facut-o pana acum. Multe pietre, sleauri, gropi mari, treceri dificile si adanci. As putea spune ca doar cu o masina gen Land Cruiser sau Defender l-ai putea face fara grija. Chiar cu un SUV potent trebuie un sofer atent si cu o oarecare experienta. Una peste alta, a fost superb drumul. Gabi a mers cu Navara in fata tot timpul si dupa cam o ora de catarat pe pietre si ocolit santuri adanci, am iesit in golul alpin. Am mai trecut de o groapa 
cu apa adanca cat rotile si am ajuns la o mica raspantie (in gol), de unde am luat-o pe deal la stanga. Se vad urme de roti si bucata aceasta nu este terasata ca drum (cel putin prima ei parte), asa 
incat experientele sunt si mai intense. Observam de pe drum inca vantul foarte puternic. Am vazut mai devreme si norii fugind cu mare viteza pe cer si ne dadusem seama ca e ceva vant, dar nu eram pregatit pentru ce avea sa urmeze. Dupa inca 45 de minute ajungem la locul unde incepe traseul de picior cu cruce albastra spre Podeanu. Pe drum putem admira pe stanga Negoiu si Lespezi acoperite de un nor, iar pe dreapta transfagarasnul undeva jos de tot. Iesim d
in masini si observam vantul foarte foarte foarte puternic care de-abia t
e lasa sa stai in picioare. Am hotarat sa mai incercam sa mergem cu masina pe brana care o lua la stanga si, dupa cateva sute de metrii si o trecere grea (pe care a facut-o doar Gabi), ne hotaram sa ne intoarcem (o decizie buna, un pic mai departe drumul disparea intr-o poteca de picior). Ne intoarcem, parcam, mancam la adapostul unei movile si ne echipam cat de bine putem cu gegile de vant cu glugile stranse puternic. Plecam pe aceiasi brana pe care incercasem cu masina, fapt ce s-a dovedid ulterior un ocol destul 
de inutil de circa o ora. Dar frumos. Ajungem la capatul branei si incepem un urcus sustinut de circa 300m diferenta de nivel pana 
pe culmea dealului de unde observam ca am ajuns exact in poteca marcata care ducea la masini. Eram deja obositi si vantul era extrem si aici. Mergem mai departe impleticindu-ne spre saua Lespezi de unde admiram peisajul tipic Fagarasului si una din singurele caldari glaciare de pe versantul sudic, Caldarea Berbecilor. Stim ca pana pe Negoiu mai e mult si vantul bate foarte tare mai departe. Ne asezam jos si fetele trag un 
pui de somn. Intre timp norii dispar (era si cazul, la viteza cu care erau purtati de vant) si apare un senin total si superb. Radu face o poza cu un ultim norisor presarat peste Lespezi. In final, cu toata opozitia vantului, cerul albastru ne face sa pornim mai departe. Drumul continua pe o brana pe stanga crestei ce duce pe Lespezi, urmata de o coborare abrupta pe malul unui parau pana in 
caldare. Vantul este in continuare cu noi. Odata ajunsi in caldare, mai mergem putin in linie dreapta si ajungem la punctul de unde incepe urcusul. Radu se uita la altimetru: 2100 m. Mai e mult si suntem deja obositi, dar ne dorim foarte mult sa ajungem pe Negoiu. Incepem urcusul sustinut, trecem de o bucata cu bolovani mari care ne amintesc de Retezat si iesim intr-un mic horn al carui capat ne scoate in marcajul cu banda galbena (varianta de creasta care ocolosete Strunga Dracului prin Strunga Doamnei). Mergem mai departe, dar Catalina este rupta si se aseaza jos spunand ca nu mai poate. Din fericire vantul se linisteste. Mancam un Twix 
si pornim incet incet mai departe. Trecem de o brana pe langa varful care se vedea pe dreapta si, iesind un pic mai sus, ne dam
seama ca pana pe Negoiu mai e destul de mult. Era varful urmator, nu cel de langa noi. Mai facem o pauza de odihna si pornim pe stancile destul de abrupte din fata. Ne intersectam un pic mai sus cu drumul de creasta principala ce tocmai iesea din Strunga Dracului si o luam spre stanga, catre varf. Aici vedem o superba priveliste catre lacul si refugiul Caltun. 
Suntem amandoi rupti, dar motivarea este mai puternica decand oricand. Ajungem in final sus, Catalinutz mai are putere sa faca o poza cu placuta de sus si se prabuseste un pic mai departe. Urmeaza pentru ea o odihna foarte placuta ce ii va da puteri pentru coborare. Facem cateva poze si admiram sentimentul foarte puternic de victorie pe care il avem. 
Peisajul este superb, cred ca mai frumos decat pe Moldoveanu si te face sa te simti deasupra lumii. Mancam compotul de mandarine al 
victoriei si ne hotaram sa o luam in jos pe acelasi drum. Era deja aproape 6. Incepem coborarea in sens invers, pe aceleasi stancarisuri, pana in caldare, unde ne intalnim cu vantul pe care il lasasem cateva ore mai putin acolo. Incepem urcusul in sens invers catre pasul Lespezi. Este greu si suntem 
obositi. Ajungem sus, parcurgem drumul marcat inspre Varful Podeanu. De aici zarim masinile care Catalinei i se par aproape. Dar nu erau. Mai aveam inca circa o ora de coborat abrupt si obositor, insotiti de acelasi vant puternic.Ajungem la masina intr-un final, cu un sentiment puternic si greu de descris de bucurie in suflet. Pornim pe bucata de gol alpin cu masina si ne oprim la intrarea in Padure, unde mancam pepenele adus special.Parcurgem drumul forestier rupt noapte, in sens invers, si ni se pare de 2 ori mai greu si de 3 ori mai lung decat dimineata. Seara, dupa ce am ajuns la cabana, mancam un gratar si adormim rupti de oboseala.A doua zi am mai facut o bucata tare de offroad pe trecerea intre drumul de pe valea Topologului si drumul Vidraru-Cumpana. Pe drum am gasit multa zmeura din care fetele s-au infruptat. Ne-am oprit pe drum intr-o poienita pentru o masa de pranz si dupa am iesit la Vidraru si apoi spre Bucuresti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu