Era una din primele dati cand Irina venea cu noi undeva afara din Bucuresti si prima data cand venea cu noi la munte. Mai fusesm o data pe transfagarasan, dar nu a fost prea impresionata si nu mersesem deloc pe jos. De data asta urma sa mergem efectiv pe munte, pe platou in Bucegi. Catalina a facut pregatirile necesare, cu haine groase, a verificat bocancii pe care Irina ii adusese de acasa. Avand in vedere cat de frig fusese cu numai 2 sapt inainte in concediu, pregatirile si bagajele noastra au inclus de la geci de gore la manusi, suprapantaloni si toate cele trebuincioase iernei. Vineri seara am ajuns in jur de 10 la Sinaia. Irina vedea pentru prima data casa si se pare ca i-a placut. Dupa o tura a casei si dupa ce Irina s-a minunat de cat de mare este, a concluzionat: este frumoasa si ii place :) Am petrecut seara cu un pahar de vin si doua de vorba, alaturi de un castronel cu ciorapei :) A doua zi ne-am trezit (unii mai usor, altii mai greu...) pe la 8 si in jur de 8 jumate am plecat spre cota 1400, de unde urma sa luam telecabina. Ajunsi acolo, am facut pre-echiparea de iarna si ne-am urcat in telecabina. Vreamea era senina, iar pe panta de sfarsit a pistei un grup de jandarmi faceau curat strangand resturile lasate de oameni. Foarte frumos. Am luat telecabina in sus si ne-am bucurat de privelistile de pe drum, pentru Irina era prima data cu telecabina. Odata asunsi la 2000, am facut cateva poze si am pornit spre Piatra Arsa. Irina a fost cuminte si desi nu era obisnuita cu efortul a facut fata cu brio celor 2 ore de mers pe munte. Dar fiind doar la inceput, sa mai spunem ca iarna pe care o asteptam, era... destul de departe. A fost tot timpul soare si cald, eu am mers in tricou mai tot drumul. Asta a fost bine pentru ca o data cu soarele am prins si o vreme foarte senina care ne-a permis sa ne bucuram de privelistea superba.
Am coborat dealul de la furnica (gandindu-ne cum va fi cand il vom urca inapoi:) si am luat-o pe poteca spre Piatra Arsa. Neobisnuita cu mersul pe jos :)
Irina se bucura de senzatiile pe care numai muntele ti le poate da. In curand am intrat in jnepenis si am inceput sa coboram spre cabana. Irina inca se tinea tare...
Am ajuns usor obositi la locatia celui mai extraordinar bulz din univers :) dupa jumatate de ora de asteptare poftele ne-au fost confirmate si am gustat din nou din acea mamaliguta unica cu branza de burduf, ou, bacon, totul pus la cuptor.
Dupa cam o ora jumatate de stat, am luat-o inapoi, renuntand la prelungirea turei pana la cruce/babele pana la urmatoarea data cand o sa vina Irina cu noi. Nu vroiam sa fortam nota din prima si vroiam sa se simta bine. Si asa s-a si simtit.
Cu toate ca la intoarcere, urcusul pe Furnica s-a dovedid anevoios si greu, mai ales pentru incepatori:) dar la capatul urcusului ne-am odihnit, am mancat legendarul compot de mandarine al victoriei si am ne-am plimbat agale inca o ora, admirand superbele privelsti.
Pe drum pana la Furnica am mai facut o pauza prelungita pentru o sedinta foto si pentru ca Irina sa poata sa faca si ea cateva poze. Era in continuare foarte senin si Costila, Babele si Piatra Arsa se vedeau clar ca lacrima.
Irinei i-a placut cum se vedeau dealurile din fata, acoperite cu plus, precum si cat de clar se vedea totul, de la limita alpina la dealurile din zare si la valea prahovei care serpuia jos. Am facut mute poze demne de wallpaper si ne-am bucurat de aerul curat.
Am coborat pe dupa-amiaza inapoi, am mers sa luam carne si am avut o masa de dupa-amiaza copioasa, cum de mult nu mai mancasem, cu o multime de bunatati la gratar, precum si cartofi prajiti pregatiti de irina si catalina. Am adormit fericiti :) A doua zi am facut o tura mai lunga inceputa dimineata la Peles, unde am vizitat castelul si ne-am bucurat de frumusetile lui, apoi cu masina pana in Brasov, unde ne-am plimbat si am mancat in piata sfatului, apoi inapoi spre Bucuresti unde am ajuns seara, dupa un weekend odihnitor si frumos.
